În 1902, în atelierele de făcut cuțite din Franța, se putea vedea o scenă ciudată, dar ingenioasă: bărbați cu capul în jos, lucrând pe bănci de piatră pentru a ascuți cuțitele.
Această poziție neobișnuită nu era un moft, ci o soluție practică. Le permitea să evite durerile de spate după ore întregi de muncă și să îndure mai bine rutina zilnică. Orașul Thiers, considerat inima industriei de cuțite a Franței, era locul unde această metodă prindea cel mai bine contur.
Însă partea cea mai surprinzătoare era prezența câinilor. Aceștia stăteau culcați pe picioarele muncitorilor, oferindu-le căldură și ținându-le companie. Într-un mediu plin de praf metalic și de zgomotul constant al pietrelor de ascuțit, animalele deveniseră tovarăși de muncă indispensabili.
