Reforma administrativă revine în prim-planul dezbaterii publice, după ce președintele CFA România, Adrian Codîrlașu, a declarat că doar 38 de comune din totalul de 2.859 existente la nivel național reușesc să își acopere cheltuielile de funcționare din venituri proprii. Procentul este de aproximativ 1,3%. Restul se află, potrivit specialistului, în ceea ce el numește „faliment tehnic”.
Afirmația readuce în discuție sustenabilitatea actualei organizări administrative și presiunea uriașă pe bugetul de stat. În numeroase cazuri, administrațiile locale nu pot acoperi nici măcar salariile aparatului propriu, iar serviciile publice sunt finanțate în principal din subvenții și cote defalcate din taxe colectate la nivel național, informează NewsWeek.ro.
Exemplele prezentate în spațiul public sunt relevante. O comună cu 2.800 de locuitori a avut nevoie de 16 milioane de lei de la bugetul central pentru a funcționa, în condițiile în care doar salariile din primărie depășesc 3,5 milioane de lei anual. Alte orașe mici se bazează în proporție de peste 60% pe subvenții de la stat, iar cheltuielile de personal consumă o parte semnificativă din bugetele locale.
În acest context, întrebarea firească este dacă în județul Bistrița-Năsăud există vreo comună care se poate susține singură, fără transferuri consistente de la bugetul de stat.
Datele publice disponibile privind execuțiile bugetare și repartizările de fonduri arată că unitățile administrativ-teritoriale din județ primesc anual sume defalcate din TVA și impozitul pe venit, precum și alte alocări pentru echilibrare bugetară. Nu există, în rapoartele publice consultate, nicio comună din Bistrița-Năsăud menționată ca având venituri proprii care să depășească integral cheltuielile de funcționare.
În lipsa unui raport oficial care să indice explicit că o comună din județ își acoperă cheltuielile exclusiv din venituri proprii, concluzia este clară: nu există date care să arate că vreo comună din Bistrița-Năsăud face parte din acel 1% de unități administrativ-teritoriale autonome financiar.
Discuția despre comasare sau reorganizare administrativă pornește tocmai de la această realitate. Susținătorii reformei afirmă că reducerea numărului de UAT-uri ar diminua cheltuielile administrative și ar permite redirecționarea fondurilor către investiții și servicii publice. Oponenții invocă identitatea locală și autonomia comunităților.
