Scandalul petițiilor legate de motocicliștii din Bistrița – una pentru interzicerea lor pe timp de noapte, alta pentru anularea acesteia – a aprins spiritele. În tot acest context, comunitatea moto locală s-a trezit pusă la zid. „Vinovații” pentru zgomotul din oraș, motocicliștii spun însă că realitatea este mult mai nuanțată.
Am luat legătura cu câțiva reprezentanți ai comunității moto din Bistrița, pentru a clarifica situația și a afla în special care este părerea lor despre ceea ce li se reproșează.
„Câteva cazuri izolate au stricat imaginea tuturor”
Andra Horga, motociclistă, transmite pentru Bistrița Online: „Motocicliștii din Bistrița se confruntă cu lipsa de înțelegere și prejudecăți. Din păcate, câteva cazuri izolate de motocicliști care turează excesiv motoarele au creat imaginea greșită că toți sunt la fel. (…) Motocicleta este pasiunea noastră, nu ocupația principală. Printre motocicliști sunt medici, profesori, ingineri, antreprenori, oameni cu familii și responsabilități. Comunitatea a demonstrat mereu solidaritate, inclusiv prin acțiuni caritabile.”
Andra subliniază și că problema zgomotului nu e „marca înregistrată” a motocicliștilor: „Zgomot fac și mașinile cu evacuări modificate, și boxele date la maxim. Soluția e sancționarea punctuală a celor care exagerează, nu interzicerea motoarelor.”
„Nu suntem teribiliști, suntem parte din comunitate”
Tibi Măerean, motociclist, completează: „Motocicliștii vin din toate mediile sociale. Aproape toată lumea are un cunoscut motociclist. Nu toți sunt teribiliști. (…) E adevărat, unii au evacuări prea zgomotoase, dar există și oameni pur și simplu prea sensibili, care au ‘boala pe motocicliști’. Important e să găsim echilibrul.”
El spune că, de câțiva ani, lucrurile s-au schimbat în bine: „E mult mai moto friendly orașul decât era acum 5 ani. Se simte o diferență.”
„Zgomotul e o problemă, dar nu doar la motociclete”
Ionuț Creța, unul dintre tinerii motocicliști din Bistrița, recunoaște că problema există, dar atrage atenția asupra disproporției:
„O limitare de 70 de decibeli este prea joasă – nici multe mașini nu s-ar încadra. Totul ține de educație. (…) Eu cred că odată cu vârsta realizezi că plăcerea e un drum șerpuit, nu o stradă din oraș.”
El amintește și de controalele Poliției: „În doi ani de când circul am fost oprit de mai multe ori de Poliția Rutieră împreună cu RAR. Se iau măsuri, nu putem spune că nu.”
Cei intervievați spun că în comunitatea moto există mereu discuții despre respectarea regulilor și a bunului simț. Cei cu experiență îi îndrumă pe noii motocicliști și atrag atenția că excesele câtorva afectează imaginea tuturor.
„Bistrița ar putea fi mult mai moto friendly cu mai mult respect reciproc. Drumurile sunt bune, comunitatea e unită. Tot ce lipsește e mai puțină ură gratuită și mai mult dialog”, spune Andra.
Petițiile au împărțit opinia publică în două tabere. Dar, dincolo de zgomotul motoarelor și al comentariilor, motocicliștii bistrițeni vor să transmită un mesaj simplu: nu cer privilegii, ci doar să fie tratați corect și să nu fie băgați în aceeași oală cu cei care se răfuiesc cu bunul simț.
„Nu suntem dușmanii orașului”, spun ei. „Suntem parte din el.”
Discuția aprinsă din Bistrița despre petițiile pentru și împotriva motocicliștilor a scos la iveală o propunere greu de înțeles: motocicletele să nu depășească pragul de 70 de decibeli. O astfel de limită pare, însă, complet ruptă de realitate.
În România, măsurătorile oficiale pentru zgomotul produs de vehicule se fac conform standardului SR ISO 5130, de către Poliția Rutieră și Registrul Auto Român. Valorile se exprimă în decibeli A, unitate care reproduce felul în care urechea umană percepe sunetul. Cu alte cuvinte, nu vorbim de estimări subiective, ci de un cadru tehnic precis.
Un exemplu concret vine din București, unde Primăria Capitalei a propus o hotărâre care să limiteze circulația vehiculelor zgomotoase doar în timpul zilei. Potrivit proiectului, orice vehicul care depășește 95 de decibeli poate circula doar între orele 08:00 și 21:59, iar încălcarea acestei reguli se sancționează cu amenzi cuprinse între 1.500 și 5.000 de lei. Pragul de 95 de decibeli a fost ales tocmai pentru că reflectă realitatea din trafic.
Un experiment jurnalistic realizat în Capitală arată cifre greu de ignorat. Traficul obișnuit, fără claxoane și fără ambulanțe, produce peste 76 de decibeli. O ambulanță în mers ridică nivelul la 97 de decibeli, iar o motocicletă omologată, cu filtre în tobe și în perfectă stare tehnică, a fost măsurată la 94 de decibeli. Nici la semafor nivelul zgomotului nu scade sub 70 de decibeli, iar în pasaje valorile se amplifică, ajungând la peste 93.
Dacă în București se discută despre 95 de decibeli ca limită realistă, propunerea ca în Bistrița motocicletele să nu depășească 70 de decibeli este imposibil de aplicat. Niciun vehicul omologat nu poate garanta o astfel de valoare în mers, pentru simplul motiv că zgomotul ambiental al traficului urban depășește oricum acest prag. Practic, chiar și cu motorul oprit, o intersecție aglomerată depășește 70 de decibeli.
Așadar, motocicliștii, în majoritatea lor, își doresc reguli realiste și aplicabile pe ceea ce avem deja: un oraș aglomerat, în care fiecare vrea să ajungă mai repede undeva, iar dacă sunt încălcate regulile, să existe sancțiuni. Însă acestea să fie aplicate în urma unor măsurători tehnice exacte și derulate în mai multe condiții, iar oamenii să nu se raporteze la ei ca la oameni fără bun simț pentru câteva cazuri izolate, ci ca la oameni care își exercită pasiunea.
